Nu spuneti ca nu puteti iubi. Mai bine spuneti ca va temeti sa iubiti

Nu spuneti ca nu puteti iubi. Mai bine spuneti ca va temeti sa iubiti

Despre dragoste nu se striga! Se spune, se asculta, se simte, dar nu se striga. Dragostea are nevoie de calmul zilelor cand ambii stati tolaniti in pat si de nebunia unor momente petrecute spontan. De soapte si de tacere. Cand se striga, nu e dragoste.

Dragostea bate la usa fiecaruia.
Daca gaseste vreuna inchisa, nu e ca cheia nu se mai potriveste si nici ca broasca a ruginit, ci ca unii se tem pur si simplu sa deschida usa. Asta dupa ce altcineva ar fi trantit-o puternic. Atunci poti spune ca urasti, ca ti-ai arunca amintirile departe, c-ai da lupilor inima sa ti-o sfasie, dar nicidecum nu poti spune ca nu poti iubi. Chiar si cei care si-au inchis inima si-au jurat sa nu mai cheme pe nimeni au iubit si ei odata.

Suntem prosti cand iubim. Ca nu iubim total, firesc, lumesc chiar. Ca nu citim suflete, dar corpuri. Ca nu ne mai ramane rugaciune pentru dragoste. Ne temem ca vine cineva si ne ia din cuvintele sfinte, sacre de-un “te iubesc”. Atunci cel mai simplu e sa ne spunem ca nu iubim si nici n-am putut asta vreodata. Vom fi uitat demult doi ochi si o privire, vom fi lasat trecutul altui trecut. si prea putini vor sti ca dragostea inseamna prezent, numai prezent, din care faci si amintiri, si planuri de viitor. Faci totul in doi. Multora le e teama de sensul acestui cuvant: doi. Multi se retrag in singuratate. Multi tac. Nu vor spune ca iubesc la o intersectie. Nu vor lua de mana cald un om. Nu vor trai intens bataile de inima ale celuilalt. Nu vor cuprinde trupul firav si dulce al unei femei. Al unicei femei. Nu vor plange sau rade alaturi de ea. Nu vor suferi uneori. Dar vor iubi. intre ei si dragoste nu va sta decat teama. Dragostea insa trece dincolo de frica. Nu-ti fie frica sa iubesti si sa pierzi. Ce e al tau, se va intoarce. Ce e al tau, nici nu va pleca. Pentru ca ii va fi teama de zilele cand nu-ti va putea vedea chipul.

Cat de importante sunt timpul, distanta si greutatile. Anume ele te fac sa intelegi pe cine sa iubesti, pe cine sa accepti, cine e prietenul tau si cine este un moment trecator in viata ta. De multe ori facem din oamenii de moment povesti de viata, ne modelam dupa ei, le furam gesturile si atentia. Ajungem astfel sa nu ne cunoastem proprii oameni, adevarati si sinceri. Important e timpul, pentru ca el pastreaza doar pe cei mai buni. Distanta, pentru ca ea separa frumosul de obisnuit. si greutatile, pentru ca prin ele langa tine raman oameni adevarati. Atunci cand raman cei adevarati, incetezi sa te mai temi. Iubesti.


Doar atunci, dezbraca-te goala in fata lui! Nu doar de haine. Dezbraca-te de ganduri, de remuscari si de povesti aruncate peste umar. Arunca hainele in care a intrat prea mult miros de tacere. Aratati-va goi unul in fata celuilalt. Nu ascundeti nimic, nu refuzati nimic. Goi, va veti cunoaste cel mai bine. Goi, veti descoperi totul unul despre celalalt. Dorintele, secretele, iubirile.

Dragostea adevarata este atunci cand traiesti o iubire imposibila si lupti din greu pentru acea persoana, iar EA iti da zi de zi motive sa continui. Iubiti, traiti-va dragostea, luptati pentru oamenii adevarati, gasiti motiv in cuvinte si fapte, aveti grija unul de altul. Ca peste o bucata de timp, sa va schimbati cateva cuvinte, cateva, dar cu atat de tot in ele:

- Am nevoie de tine
– Pentru?
– Totdeauna!
articol preluat cu acordul autorului DeVorbaCuTine)